România pare să fie mereu într-o tranziţie incertă, o ţară aflată mereu în întârziere. Ce-i lipseşte pentru a recupera întârzierea?
N.D.: Istoria ne-a fost foarte vitregă: invaziile barbare s-au încheiat în Occident în jurul anului 900; în Orient, căruia îi aparţinem, ele se termină la 1200. Când treci de la o generaţie la alta e nevoie de 150 de ani de adaptare, de incubare. Doar la ruşi există o dată clară a trecerii de la civilizaţia bizantină la cea occidentală: 1 ianuarie 1700, când Petru cel Mare dă decretul prin care toţi boierii sunt obligaţi să-şi taie barba şi să se îmbrace după moda europeană. Tot atunci se modernizează armata şi, încet-încet, civilizaţia occidentală pătrunde în Orient. România a mers mai repede, dar în acest caz nu avem date concrete, schimbarea începe însă după 1800: în Transilvania modernizarea se face prin Biserica greco-catolică, iar în principate prin şcolile domneşti ale fanarioţilor. Dintre ţările ortodoxe am recuperat cel mai repede.
Totuşi, oricât de repede am merge, continuăm să fim în urma Ungariei, Poloniei, Cehiei?
N.D.: Ne-au oprit din cursa apropierii de Occident cei 50 de ani de comunism.
Şi Polonia, şi Cehia, şi Ungaria au fost blocate de comunism, dar şi-au revenit mai repede. Pe noi ce ne-a oprit?
N.D.: Ele „nu e ortodoxe".
Ortodoxia ne ţine pe loc?
N.D.: Precis.
Extras din interviul acordat de istoricul Neagu Djuvara, Sabinei Fati (Romania Libera - SURSA)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu